Zilele trecute, un fost coleg de breasla ne-a
vizitat prin redactie. Din una-n alta, i-a picat in mana pagina de sport. „Dar
mai avem sport in Bac\u?”, intreaba ironic fostul coleg. Mai mult sau mai putin
ironic, m-a pus pe ganduri. Chiar si-asa... Mai avem sport la Bacau? Eu as
vrea sa spun ca DAAA!!! Stiu ca avem multi campioni, la multe sporturi,
indiferent daca e vorba de sportivi care participa in competitii la individual
sau pe echipe si la diferite categorii de varsta. Probabil ca sportul bacauan
nu mai este atat de vizibil din cauza lipsei de spectatori si suporteri. Dar
cum s-a ajuns in aceasta situatie? Pai..uite ca s-a ajuns. Au trecut vremurile
cand bacauanii mergeau la meciuri de fotbal, de handbal, de volei...si lista ar
putea continua. Da, dar pe vremea aia aveam echipe, ar spune unii... Si ce? Acum nu avem?
Avem. Prin liga a II-a la fotbal, prin diviziile nationale... dar si alte
sporturi... natatie, box, mini handbal si volei...arte martiale, dans
sportiv...normal!..si altele... De ce nu vine lumea sa-i sustina si pe acesti
sportivi?
Ca doar si ei muncesc sa duca gloria orasului mai
departe... Pai...eu cred ca oamenii nu vin pe stadioane si in salile de
competitii din cel putin doua motive. 1, cel mai bland, din comoditate... si 2,
mai putin bland, din lipsa... Nu de bani, ca nu asta e problema. Un 5, 10 lei
se gasesc pentru un bilet la un spectacol sportiv si in acelasi timp sa
sprijini oamenii aia de acolo. Eu cred ca e si de educatie...din pacate. Ai
nostri, aia 50 de suprteri care se duc la stadion, merg sa urle, sa injure, sa-si bage si
sa-si scoata. Cata eleganta... Ceilalti, nici macar atat. Ca nu avem echipa...
De curand am fost in Anglia. Intr-o plimbare prin Londra, am dat de un
vacarm...lume multa, nebunie, pfff....Era meci. Juca Westham cu Arsenal. Mii de
oameni in strada. Pub-urile pline. Se vindeau fulare si alte materiale
promotionale...si cate si mai cate... Stiti cum erau oamenii? Evident,
bucurosi. Si asa e la orice meci, indiferent din ce liga.
Si oamenii se duc la meci si tin cu echipa lor
chiar daca pierde. Astia suporteri. Dar, ei au o educatie...in acest sens.
Noi?? Ce ne trebuie? Lasa ca e mai bine sa stai acasa, sa te uiti la teveu cu
Maruta si cu aia de la antena 1, sa crapi seminte si sa bei bere la bidon ca e
mai multa si mai ieftina ( a se citi spalatura de butoaie). Asta suntem frate!
Ce sa mai simta un sportiv atunci cand lupta in teren? Doar dorinta sa de
autodepasire, ca in rest... Il sustine antrenorul, parintii si doi prieteni...
si gata. Cum ar fi daca unui sportiv i s-ar striga numele din 5000 sau 10000 de
piepturi? Pai cred ca ar manca gazonul sau parchetul salii sau pe ce evolueaza
el. N-ar merita un sportiv macar atat din partea noastra, a celor care
pretindem ca-i suntem concetateni? Noi ce face? Mai nimic. El, sportivul, macar
incearca sa duca numele locului nostru mai departe... Macar pentru atat ar
trebui sa-l sprijinim. Sa mergem la sala sau la stadionul si sa-i strigam
numele. Al lui si al echipei. Ce am avea de pierdut? Acum imi imaginez pe cei
care vor spune „dar ce vom avea de castigat?”. Pentru cei care-si pun aceasta
intrebare, va spun sincer: „Stati acasa!”... In sport e loc doar pentru oameni!
In tribune, pe gazon, pe parchet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu