În fiecare an am scris despre spectacolul de Crăciun al
Academiei de Dans Adamas Bacău, și de fiecare dată a fost altfel. Dacă la
fiecare ediție reușeam să iau pulsul din sala de spectacol, de această dată s-a
întâmplat invers. Adică nu am mai fost în public ci în culise. Nu e o noutate
pentru nimeni că subsemnatul a „jucat” în toate spectacolele Adamas, dar, de
fiecare dată, după ce-mi făcam numărul o ștergeam în sală să savurez
spectacolul și să simt emoția spectatorilor. La „The Greatest Showman”, chiar
dacă am dansat o singură dată, am avut mai multe intrări de „figurație” ceea ce
m-a țintuit în culise. Așa că a trebuit să fiu un bun observator a lucrurilor
mai puțin știute de public. Și cum a fost?? Nu știu cum aș putea să încep. În
primul rând trebuie subliniat că în acest spectacol au fost distribuiți copii.
Da, da... Copii. Nu știu să zic care a fost cea mai mică vârstă. Cred că undeva
la 7-8 ani. Copii și adolescenți, toți elevi. E interesant de privit acest
aspect, că „actorii” din acest spectacol și-au petrecut ultimele două-trei
săptămâni între școală și antrenamente. Nu mai spun că unii dintre ei au mai
avut și competiții, pentru că sunt dansatori sportivi. Revenind în culisele „The
Greatest Showman” Adamas Bacău, trebuie subliniată seriozitatea pe care au
abordato toți cei peste 100 de participanți. Fiecare își știa locul, fiecare
știa momentul în care trebuie să intre, fiecare își calcula timpul până la o
nouă intrare. Unii trebuiau să schimbe ținutele între două intrări și o făceau
în viteza cea mai mare iar uneori se ajutau între ei, când era cazul. Dacă îi
cunosc pe acești copii, pe unii de ani de zile, de data aceasta parcă erau
altfel. În viața reală sunt copii, care fac...copilării... De data aceasta pur
și simplu s-au transformat. Le citeam în ochi seriozitatea și dorința de a face
totul perfect. Extraordinar! Unde au dispărut copiii pe care îi cunoșteam? Ei
erau. Numai că de această dată ne arătau ce pot cu adevărat. Că sunt serioși și
muncitori. Că înțeleg ce e important și că știu să îți asume. Pentru că totul a
fost într-o viteză incredibilă, inevitabil a venit finalul. Ne-am trezit cu o
explozie de aplauze, aș putea aprecia ca mai puternice ca la concertele lui
Smiley sau Brenciu. Așa am realizat că din sală totul a fost altfel. Cuvintele
de laudă de la spectatori au început să curgă în toate felurile. Fantastic!
Incredibil! E drept că atunci când ești sub imperiul emoțiilor îți vine să
exagerezi. Și totuși, cineva mi-a spus așa: „Când îi vedeam pe copii ăia cum
dansează, pentru o clipă am crezut că pot și eu. Am realizat totuși câtă muncă
e acolo. Nu știu dacă pot, dar dacă au reușit să-mi transmită asta eu zic că e
fantastic.” Ce poți să mai spui? Imediat după ultimul număr din spectacol am
luat microfonul pentru prezentările de final. Intrând pe scenă m-am uitat la
toți copiii din show care s-au așezat într-o primă fază pe jos. Au redevenit
ei. Și-au făcut treaba și au făcut-o bine. Aplauzele sunt prelungite iar blitzurile
nu mai contenesc. Cu toții sunt premiați. Au urmat instructorii...și din nou
aplauze. Este o seară fabuloasă. Ultimul cuvânt este cel al lui Romeo Tanasă,
președintele Academiei, cel care a avut viziunea acestui spectacol. Le-a
mulțumit tuturor:„Doresc sa mulțumesc tuturor părinților și copiilor care ne-au
fost alături în această sear superba. Sunt extraordinar de fericit și mândru de
toți copiii care au participat la acest minunat spectacol. Cu mana pe inima va
mulțumesc pentru tot.” Așa cum este această perioadă din an, așa a fost și
spectacolul Adamas: magic! Și nu exagerez cu nimic. Cei care au vizionat aceste
spectacole până acum știu despre ce vorbesc. Pentru ceilalți, vă veți convinge
la ediția următoare, asta dacă veți dori. Până atunci însă vor fi multe
lucruri... După vacanță se va da startul într-un nou sezon competițional. Dar
asta e deja o altă...poveste, pe care am să o v-o spun cât de curând.
Aceasta e o poza de la The Greatest Showman iar când voi
primi, promit să pun mai multe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu